Cum am deschis ochii

După cum unii dintre voi știu nu sunt o persoană crescută în sânul bisericii, totuși asta nu înseamnă că am fost complet ferit de religie. Și eu am avut experiențe cel puțin ciudate la spovedănii, și eu am avut sentimentul că Doamne Doamne mă vede și știe că vreau să fur dulciurile din dulap iar asta-i un păcat și mă va pedepsi, și eu am fost încurajat să mă rog. Nu știu cum dar știu Tatăl nostru ca pe tatăl nostru, cineva m-a învățat dar habar nu am cine, probabil părinții. 

Cu timpul toată treaba asta cu religia devenise doar o chestie din peisaj și cam atât, Crescusem și nu-i mai dădeam importanță, asta până la venirea primului copil. Odată cu creșterea lui, mama soacră, da, dumneaei m-a ajutat în multe, inclusiv în cunoașterea sau mai degrabă nerecunoașterea divinității, a început să ia copilul din ce în ce mai des la Biserică și să-l învețe toate ritualurile. Am lăsat-o deși mă deranja. De atunci am început să caut, să văd ce-i cu religia asta, de ce trebuie să urmeze copilul meu toate cele. Între timp am citit și Biblia și au început discuțiile contradictorii cu ea, nu îi mai permiteam să ia copilul, iar asta a dat drumul la un război pe tema religiei. Acum trebuie să-i mulțumesc, dacă nu era ea poate că nici acum nu știam așa de multe despre religie și nu-mi descopeream pasiunea pentru filozofie, nu cunoșteam importanța științei, practic mi-a deschis ochii. Mulțumesc mult mama soacră!

Odată cu studiul religiei și dorința de a cunoaște oameni și comportamente am observat că-mi place o parte a științei și anume sociologia. Nu am nici o pregătire în acest domeniu dar îmi doresc să cunosc diverși oameni, să înțeleg comportamentul lor și eventual să-i ajut dacă pot.

Uite așa am ajuns eu ateu dar nu e nici o sfârâială în asta, ateii în general sunt libertini, își cam văd de viața lor și se descurcă singurei dar noi oamenii suntem ființe sociale, nu? Spre exemplu, organizații nonprofit, cum ar fi ASUR sau AUR, care promovează umanismul și știința  nu pot tine locul unei biserici care se ocupă de partea socio-umana și care are un succes incredibil. Poate că mulți dintre atei nu simt nevoia de a cunoaște noi oameni, de a împărtăși din trăirile lor sau poate o fac într-un alt mod decât o face biserica. Pe facebook majoritatea ateilor judecă și critică religia și eu fac asta, dar nu cred că de asta e nevoie, e posibil să ridice semne de întrebare unora, dar oamenii au nevoie de iubire de socializare iar critica nu-i cea mai bună soluție. Sunt mulți oameni care au nevoie de sprijin și de ajutor, iar biserica le ofera asta în schimbul unei mici donații și a unei amăgiri că vor avea viață veșnică și că vor fi iertați. Ba chiar le mai dă și un scop, oamenii pierduți au nevoie de un scop, iar acesta e de a aduce noi enoriași. Acest scop al lor mi se pare cel mai perfid, mai ales pentru copiii prinși în capcană, dar nu vreau să vorbesc despre asta aici.

Deoarece imi doresc să ajut oamenii, presupun că e nevoie de mai mult decât promovarea științei sau a umanismului, e nevoie și de un sprijin moral. De exemplu americanii au Atheist Experience, o emisiune online superbă, o urmăresc de fiecare dată când am timp. Tot la ei mai găsim un website, recovering from religion, prin care poți vorbi cu oameni care îți pot fi alături la greu mai ales când nu-ți mai găsești locul în sânul unei biserici și nu știi cum să manageriezi toate temerile de genul că vei fi pedepsit deoarece nu mai crezi. Eu știu cum e să-ți fie teamă de furtul acelor dulciuri, dar eram copil, ca adult, să ai asemenea temeri, cred că ar fi mult mai cumplit. Ei, pentru că mă interesează această latura, și pentru a ajuta astfel de oameni, trebuie să înțeleg mai bine ce se petrece într-o biserică iar prima mea experientă într-o altă biserică decât cea ortodoxă o puteți citi aici.