Viața cu Doru

După cum unii dintre voi știu nu sunt o persoană crescută în sânul bisericii, totuși asta nu înseamnă că am fost complet ferit de religie. Și eu am avut experiențe cel puțin ciudate la spovedănii, și eu am avut sentimentul că Doamne Doamne mă vede și știe că vreau să fur dulciurile din dulap iar asta-i un păcat și mă va pedepsi, și eu am fost încurajat să mă rog. Nu știu cum dar știu Tatăl nostru ca pe tatăl nostru, cineva m-a învățat dar habar nu am cine, probabil părinții. 

Cu ceva timp în urmă am dat peste acest filmuleț prin care elevii școlilor sunt invitați să studieze universul, iar dacă reușesc să prezinte într-un mod unic pot câștiga un laborator de informatică. Mi s-a părut o inițiativă faină și am încercat să găsesc o soluție să mă implic cumva în acest concurs. După ce am citit regulamentul am încurajat-o pe soția mea să se înscrie. Ea este profesor de limba și literatura română la școala gimnazială din Grivița, Județul Galați. A trimis mail-ul de înscriere și a fost acceptată. 

În ultimii 20 de ani tehnologia s-a schimbat radical. De la telefoane inteligente de care am devenit dependenți până la roboți industriali care înlocuiesc omul pe zi ce trece. Hai să vedem ce prezic oamenii de știință în viitorul apropiat.

Am observat că o parte dintre oamenii religioși au credință deoarece acolo este sursa lor morală. Ei consideră că dacă nu ai credință, automat ești o persoana imorală. Foarte multi atei spun ca nu au nevoie sa creadă sau sa le fie frica de vreo pedeapsa Dumnezeiasca ca să nu ucidă de exemplu. Nu cred că sunt oameni sănătoși mental care să considere omuciderea normală. Eu făceam parte din cei ce încercau să găsească un sprijin în religie. În timp am realizat că este doar o amăgire și nu făceam nimic altceva decât să mă păcălesc. Și până la urmă, de unde vine moralitatea?