Viața cu Doru

După cum unii dintre voi știu nu sunt o persoană crescută în sânul bisericii, totuși asta nu înseamnă că am fost complet ferit de religie. Și eu am avut experiențe cel puțin ciudate la spovedănii, și eu am avut sentimentul că Doamne Doamne mă vede și știe că vreau să fur dulciurile din dulap iar asta-i un păcat și mă va pedepsi, și eu am fost încurajat să mă rog. Nu știu cum dar știu Tatăl nostru ca pe tatăl nostru, cineva m-a învățat dar habar nu am cine, probabil părinții. 

Poate că te întrebi cum am ajuns acolo. Păi simplu, sunt într-o perioadă în care studiez religia, m-a prins și filozofia, sunt dornic de cunoaștere, iar aceștia au folosit un slogan ca a celor de la ASUR pentru un program de-al lor și anume Îndrăznește să gândești . Și uite așa am accesat și am parcurs acel curs, l-am criticat, l-am lăudat și vă încurajez și pe voi să faceți asta dacă doriți. În ciuda promovării religioase pe care nu o agreez foarte mult, au multe alte programe la care chiar particip și-mi plac. Spre exemplu, urmez un curs de debate alături de ei și chiar sunt încântat de cum decurge.

Weekendul acesta am avut plăcerea să cunun doi oameni minunați. De câțiva ani cochetez cu fotografia și filmatul pe la nunți, ar fi trebuit să știu pas cu pas tot demersul, dar n-a fost chiar așa, emoțiile m-au copleșit încă de dimineață. Trebuie să-l primim pe ginerică și cu vin? Trebuie să aranjez mașina, să mai fac câteva cumpăraturi. Ce să le spun musafirilor când vor veni? Maimuțica din capul meu nu-mi dădea pace. Pe lângă toate astea cel mai mult mă frământa ideea că la ceremonia religioasă mi se vor cere bani extra. În ciuda faptului că am plătit 160 lei ceremonia plus 50 de lei donația impusă, știam că mai vor bani, nu știam cât dar oricât ar fi fost vroiam să îi pun în plic mirilor, nicidecum să-i las acolo.