Lupta continua

Ce fac atunci cand am impresia ca totul se prabuseste din nou. Trece un cutremur, ma ridic in picioare, incerc sa ma scutur si cand sa continui maratonul un alt cutremur ma pune la pamant si parca nu-mi mai da voie sa ma ridic, asa ca am zis ca trebuie sa scriu iarasi. La ultuma mea postare am fost impresionat de reactia pozitiva  si sustinerea voastra, sincer nu ma asteptam si am crezut ca fac cea mai mare greseala sa imi exprim public sentimentele si trairile. 

Cu toate ca incep sa inteleg unde gresesc, incep sa-mi dau seama ca ma aflu intr-o realitate imaginara si iluzorie si ca imi proiectez foarte multe ganduri negative asupra mea. Cu toate ca imi dau seama ca nu sunt atat de incompetent si ca pot face lucruri, trebuie doar sa fiu perseverent, s-a inradacinat atat de bine in mintea mea credinta asta ca sunt un nimeni, incat orice mic esec ma darama, ma pune la pamant si ma tine captiv acolo. Simt ca duc o lupta de supravietuire unde daca nu reusesc sa tai buruiana care ma imobilizeaza, voi ramane acolo pentru tot restul vietii. 

Din cand in cand ma opresc in a ma zbate, ma las captiv si incerc sa urmaresc ce se intampla in jurul meu, pare ca fiecare gand nu mai are intentia sa ma tina captiv, dar in momentul in care ma misc simt o presiune care-mi zice, nu acum, o sa te ridici, te-ai mai ridicat tu dar nu e momentul. 

Cred ca sportul ma poate ajuta iarasi, trebuie sa caut energia pentru a reincepe antrenamentele. 

Photo by grayom on Unsplash