Viața cu Doru

Incerc sa intleg ce se intampla cu mintea mea si ce e scurtcircuitat. Atunci cand sunt intrebat ceva ce ar trebui sa stiu instinctiv, de exemplu care este numele meu, pur si simplu se poate intampla sa nu-mi aduc aminte pe moment, iar mintea mea nu incearca sa-si aduca aminte ci sare direct la:  Acu imi spune, bai , nici cum te cheama nu stii?  Iar in acel moment incep o gramada de stari negative... Cred ca de aici pleaca toata impresia proasta pe care o fac. Daca nu stiu pe moment nici cum ma cheama, cum as putea sa retin cum il cheama pe X. Aceasta impresie negativa pe care o afisez in exterior se intampla si in interiorul meu si pur si simplu am senzatia ca nu voi reusi niciodata sa-l retin pe X cu toate ca am retinut multe lucruri, de fapt eu stiu cum il cheama pe X ba chiar sunt constient ca e o problema de moment, eu de fapt stiu si numele meu, dar daca nu stiu sa raspund pe moment totul se colapseaza.  Acest impediment il intalnesc mai cu seama in mai toate lucrurile noi pe care

Ce fac atunci cand am impresia ca totul se prabuseste din nou. Trece un cutremur, ma ridic in picioare, incerc sa ma scutur si cand sa continui maratonul un alt cutremur ma pune la pamant si parca nu-mi mai da voie sa ma ridic, asa ca am zis ca trebuie sa scriu iarasi. La ultuma mea postare am fost impresionat de reactia pozitiva  si sustinerea voastra, sincer nu ma asteptam si am crezut ca fac cea mai mare greseala sa imi exprim public sentimentele si trairile.  Cu toate ca incep sa inteleg unde gresesc, incep sa-mi dau seama ca ma aflu intr-o realitate imaginara si iluzorie si ca imi proiectez foarte multe ganduri negative asupra mea. Cu toate ca imi dau seama ca nu sunt atat de incompetent si ca pot face lucruri, trebuie doar sa fiu perseverent, s-a inradacinat atat de bine in mintea mea credinta asta ca sunt un nimeni, incat orice mic esec ma darama, ma pune la pamant si ma tine captiv acolo. Simt ca duc o lupta de supravietuire unde daca nu reusesc sa tai buruiana care ma imobiliz