Suni la 112, nu? Al meu mic si nazdravan s-a dus la baie sa se joace cu pernutele de detergent nicidecum sa se spele pe maini, ceea ce trebuia sa faca defapt. A inceput deodata sa planga, il ustura limba, pe piept era plin de detergent, tusea si avea intentia sa verse. Am intrat in panica si eu si sotia. Ea striga la mine, "adu laptele", eu, "stai ca nu-i bine, laptele ajuta la absorbtia otravii in organism, hai sa-i dam apa". Intre timp sotia ii schimba tricoul si in timp ce ii clateste gura striga la mine "ce facem?" Copilul inca tusea, plangea si avea starea de voma. Ma uit pe net, citesc fugitiv "trebuie indusa voma!", ea imi spune " hai sa ma ajuti ca nu pot" mai citesc 2 randuri unde scrie "NU trebuie indusa voma in caz de intoxicatie cu detergent". Eram confuz. Ii spun, "draga sun la salvare, decat sa facem vreo prostie...". Trecusera deja vreo 3-4 minute si copilul inca tusea si avea stare de voma. N
Nu am mai scris de ceva timp aici în ciuda faptului că mi-am propus de nenumărate ori să o fac. De fapt mi-am propus să fac foarte multe lucruri pe care am ajuns sa le amân la nesfârșit. Dacă reușesc să apăs pe butonul de publicare a acestei postări înseamnă că încă mai am o speranță, spun asta pentru ca am strâns câteva articole care zac în draft-ul blogului. Mama mea din păcate nu va mai putea citi asta, era mandră când mă citea, e un lucru la care ea nu s-a așteptat de la mine, cred că a fost o surpriză plăcută pentru ea. Aduc aminte de ea pentru că a plecat de lângă noi cu toate gândurile ei, toate emoțiile, toate bucuriile și toate suferințele. A rămas familia în urma ei cu multe amintiri care vor pieri și acestea în timp. Scrisul poate fi o cale prin care poți lasă în urma ta o parte din cine ești și asta ar trebui sa mă motiveze suficient de tare să continui să scriu și să fac materiale pe YouTube, pentru că așa cred ca pot lasă în urmă câteva gânduri care sper eu că pot fi de f
Comentarii
Trimiteți un comentariu