vineri, 6 martie 2015

Religie in scoli


Am tot urmărit campania de constrângere a elevilor/părinților pentru a participa copiii la ora de religie și m-am abținut până în ultimul ceas să scriu și eu ceva, azi fiind ultima zi de înscriere.


Așa cum fac de obicei, observ ce spun alții și consider că e suficient, oamenii ăștia au pus punctul pe I, mă refer la ce spune Mihai Bendeac aici și Lucian Mindruță aici. Totuși mă simt ca un spectator rătăcit, care sparge semințe și ține cu una din echipe iar contribuția mea e zero, așadar mă alătur și eu cu o completare și anume la ceea ce spun susținătorii orei de religie.


Aceștia susțin faptul că trebuie să-ți înscrii copilul la ora de religie pentru că:


”Îi lărgeşte orizontul de înţelegere a lumii
Îi dă speranţă şi un sens în viaţă
Va fi mai ancorat în cultura neamului românesc
Îi prezintă pilde şi modele demne de urmat
Credinţa creştină înseamnă iubire, adevăr, bunătate”

Orizontul de înțelegere a lumii? Păi dacă lumea e creată de dumnezeu și pur și simplu crezi asta, care-i orizontul de înțelegere? Ca să înțelegi lumea trebuie să o studiezi, se numește știință și e inclusă în restul orelor din programa școlara, practic asta fac ceilalți profesori, te ajută să descoperi și să înțelegi lumea din care faci parte. Programa școlară ar fi fost completă dacă era inclusă și istoria religiilor, o istorie în care să fie prezentate majoritatea religiilor și dogmele lor. După părerea mea această disciplină nu și-ar găsi locul mai devreme de clasa a 8-a.

Că îți dă speranța și sens în viață pare să fie o glumă proastă. Dacă încercăm să observăm lumea oamenilor religioși, majoritatea acestora speră să ajungă în rai și sensul lor în viață e să se roage pentru asta. Tu pentru asta crezi că te-ai înnăscut? Acesta să fie scopul nostru?

Faptul că va fi mai ancorat în cultura neamului românesc așa este, de fapt asta cred că e și scopul orelor de religie în scoală, de a forma noi contribuitori, noi pupăcioși de moaște. Tradițiile românești sunt faine, mă bucur de sărbătoarea crăciunului sau de paște, merg la biserică de înviere și mă plimb cu lumânarea aprinsă prin oraș. Seara de înviere e o seara de socializare pentru mine, iar ziua crăciunului e dedicată întrunirii familiare. Nu văd necesară îndoctrinarea copiilor pentru a se bucura de cultura neamului românesc.

Unele pilde sunt bune de luat aminte într-adevăr, nu aș zice demne de urmat totuși. Pildele cum ar fi:
-blestemarea smochinului că nu dă roade când vrea stăpânul
-cand spune isus ca nu a venit sa aducă pacea ci sabia,
-daca pacatuiesti cu ochiul scoate-l sau cu mâna tai-o,
-gândurile rele spurca pe om nu mâinile așadar nu va mai spălați pe maine ca nu exista hepatita

si multe altele care duc la concluzii cum ar fi: nu onanie, nu avort, nu homosexuali. Sincer, mai bine fără pilde...

Credința creștină  e tot una cu credinta în basme, nu are nici o legatura. iubirea e un sentiment de iubire așa cum ura e tot un sentiment. Adevarul absolut nu exista, nici măcar știina nu-l deține dar e singurul mod prin care ne putem apropia de el. Orice om poate fi iubitor și bun, aceste calități le are oricine indiferent de religie, sex sau vârstă Într-adevăr depinde și de mediul în care s-a dezvoltat acea persoana, iar mediul religios nu e cel mai prielnic mediu din punctul meu de vedere și am să vă spun și de ce. În primul rând pentru că omul religios nu înțelege lumea așa cum trebuie. Stie și conștientizează că a greșit, dar continuă să facă acea greșeală pentru că e cineva acolo sus care-l iartă, iar oamenii nu-s perfecți. Omul religios care deține adevărul absolut, nu poate accept faptul că se poate înșeală, încearcă prin orice mijloc să-și apere convingerea, exact ca un fumător. Nu-l poți convinge că religia nu e bună așa cum  nu poți convinge nici fumătorul sa renunte la tigara.

Religia ar trebui privită din exterior, cu scepticism iar dacă una din religiile studiate simți că ți se potrivește, urmeaz-o. E posibil ca aceasta să-ți ofere o stare de bine pe care nu o poți dobândi altfel. Fii fericit, bucură-te de viață și iubește. Acestea cred că sunt ingredientele unei lumi mai bune, o lume în care îmi doresc să trăiesc.

Niciun comentariu: