Experiența tragică
Pentru că Reeija m-a invita să prezint un moment în care am făcut cumpărături alături de partenera mea, am început să caut prin sertărașele cu amintiri ale creierului. Și iată peste ce dau!... Recunosc că această întâmplare era bine ascunsă și cu greu am reușit să o scot la iveală.
Sunt genul de om care abia merge să își cumpere ceva pentru el, darămite pentru o altă persoană. Calitatea produsului, dacă se asortează sau nu cu X bluză, sau X pantof, sau se potrivește nu știu cărui eveniment, sunt cerințe ce deja mă depășesc. Eram la începutul relației, și nu știu cum se face că apare și o nuntă în familia mea. Mândru de noua mea cucerire, și pentru că voiam să mă dau cocoș, îi cer să mă însoțească la nuntă, doar nu era să mă duc singur. Ei, dar cum o rugăminte are și un revers, deodată o aud spunând: Știi, trebuie să îmi cumpăr o ținută nouă, și aș vrea să mă însoțești. Aș vrea să fie ceva ce își place și ție.
Îmi amintesc că eram la o cafea. Tocmai sorbeam din ceașcă. Când am auzit una ca asta, parcă ar fi căzut cerul pe mine, nici cafea nu a mai nimerit traseul corect, și m-am înecat. Tocmai bine. Profitând de momentul tusei, reușesc să îmi adun ideile, îmi caut cuvintele, îmi dreg vocea și îi răspund: Desigur draga mea, cu mare plăcere. În sinea mea mă rugam să vrea să mergem când am altceva programat, pentru a o putea refuza dar astrele nici că au vrut să mă ajute.
Ne întâlnim la ora stabilită în centrul orașului și luăm magazinele la rând. Am început cu căutarea rochiei. După ce am intrat în vreo 10 magazine și a probat vreo 30 de rochii, în sfârșit apare și cea care îi place. Nici prea lungă, nici prea scurtă, nici prea nu știu cum, nici prea așa nici prea pe dincolo.. în concluzie era perfectă. Totul durase câteva ore. Astfel înțelesesem și eu de ce a vrut să ne vedem așa de matinal, sâmbătă dimineața. Bucuros că scăpasem, o aud murmurând: Dragule, știi, acum trebuie să îmi caut și pantofi și o poșetă să se asorteze cu rochia. Am zâmbit, mai bine zis rânjit printre dinți și mă întrebam cine m-a pus să accept să merg cu ea. Nu stăteam, eu mai bine acasă în pat?!! După ce am luat alte magazine la rând își găsește și pantofii potriviți. Căutarea poșetei deja atinsese punctul sensibil al răbdării mele. Așa că, în primul magazin în care am intrat, mă năpustesc asupra primei poșete negre pe care o văd și întorcându-mă spre ea, îi spun: Uite, asta se potrivește de minune. Vânzătoare s-a uitat puțin cam nedumerită la mine dar partenera mea mi-a zâmbit și mi-a spus că am gusturi rafinate. Rafinate pe naiba, a fost noroc chior. I-am mărturisit lucrul acesta abia vreo 2 ani mai târziu, căci ea era sigură că totul nu a fost o întâmplare. Astfel, și-a potolit și nedumerirea pe care o avea că din acea zi am evitat să o mai însoțesc la cumpărături.
Pentru că i-am arătat pagina cu minunății de la Reeija, și am văzut ce își dorește sper ca astrele să fie de partea mea de data aceasta și să îi ofer cadou, că tot e luna ei, poșeta vizată.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlogSpring2013.
