Viața cu Doru

Salut! Îți mulțumesc că îți faci timp să citești aceste gânduri, a unei persoane oarecare de pe net poate, care încearcă să-și dea seama care-i treaba cu viața asta, ce-și dorește să facă cu ea și cum încearcă să-și găsească locul și împlinirea în ea.  Nu știu cum percepi tu, dar eu m-am cam săturat să fiu bombardat de oameni care au ajuns la un anumit nivel în care încearcă să te convingă de faptul că ei dețin secretul succesului pe care-l cauți și tu. Dacă îți arăți interesul pentru orice domeniu, algoritmii care dețin controlul internetului îți vor alimenta această necesitate și te vor convinge că ai nevoie de cursurile lor și vei ajunge să le cumperi probabil. Dacă ai cumpărat și ai început să parcurgi cursul, este foarte probabil să renunți după ceva timp din diferite motive. Din câte înțeleg, cei mai mulți oameni renunță după puțin timp și treaba asta seamănă foarte mult cu mersul la sală. După o lună, maxim două majoritate oamenilor renunță iar cel mai frecvent motiv este lipsa

Universitatea Întâmplător am aflat de acest festival Pongala. Ni s-a spus că este cel mai mare festival din lume unde se adună foarte multe femei din toată India. Suna interesant, și am zis să mergem. Un coleg mă avertizează că este foarte aglomerat dar să nu ne facem probleme că e poliție și o să ne placă, e altceva. Evenimentul intră în cartea recordurilor deoarece reușește să adune cam 2.5 milioane de femei din toată India toate cu scopul de a găti pentru zeița AttukalAmma ,  ea fiind mama supremă și creatorul tuturor ființelor vii.

In cea de a patra zi am decis sa ramanem pe insula, să facem scuba diving și să ne dăm cu skijetul. Vremea nu prea a ținut cu noi, a cam plouat și a bătut vântul. Localnicii spuneau că e bine, se putea și mai rău în perioada aceea.

Cea de-a treia zi a fost una de vis, de fapt tot concediul a fost ca un vis, dar cea în Fihaalhohi a fost extraordinară deoarece am petrecut mai mult de jumătate de zi în apă, făcând snookering și admirâd recifuri de corali și pești.

Dimineața la 9 am luat micul dejun, era inclus în prețul cazării, mâncai cât pofteai. Aveam de ales între cârnăciori, ouă, unt, dulceață, gem, fructe, ceai, lapte, suc de fructe și cafea. În jur de ora 10 am plecat spre insula Picnic Island cu speed boat-ul. Drumul până pe insulă a costat $30 și am făcut cam o oră.

Locuiesc de ceva vreme cu familia în India, în sudul ei mai exact. Pentru ca statul aici pe o perioadă determinată am stabilit să vedem tot ce se poate vedea căci nu se știe când vom mai reuși să ajungem prin zona asta. Așadar plănuim ca pe la jumătatea lui septembrie să facem un mic concediu în Maldives, una dintre cele mai de fițe destinații de pe glob. Nu știam foarte multe despre acest conglomerat de insule dar cu ajutorul domnului google am adunat suficiente informații cât să îmi doresc să ajung acolo chiar și pentru câteva zile.

Uitemă-s pe punctul de plecare din incredibila Indie   (am plecat de ceva vreme, da...) . Fiind sigur  că o să tot fiu întrebat acasă, cum a fost, cum m-am simțit, dacă m-am acomodat cu clima și alte asemenea chestiuțe, m-am gândit să scriu câteva rânduri aici ca să vă faceți o idee despre cum am văzut eu India în cele două luni și ceva de ședere.