Scurtă incursiune în Insula Corfu
Plictisit de orele lungi petrecute la birou și sătul de trasat cote mă hotărăsc să ies la o cafea în oraș. Nu aveam chef de companie, ca atare în drum spre casă mă opresc la o cafenea. Era destul de târziu, dar cum eu aveam de lucru și noaptea, cofeina nu avea să îmi facă probleme. Găsesc o masă liberă într-un colț mai retras. Aveam intimitatea necesară. În colțul opus erau așezați niște puști puși pe glume. Era clar ca aveau chef să petreacă. Nu știu de ce, dar fără să vreau îi urmăream cu atenție. Probabil că îmi aminteam de perioada când eram și eu ca ei: liber ca pasărea cerului, fără obligații, probleme și alte cele. Eh, dar au trecut anii, și odată cu ei și teribilismul.