sâmbătă, 16 martie 2013

Senzualitatea prin ochiul magic

Bărbat..., da, eu sunt bărbat. Dantele, fundițe, sutiene, chiloți, bluze, fuste, rochii, poșete, pantofi, dresuri și toate celelalte ce țin de latura femeiască mă depășesc. Moda mă depășește. Pentru mine abia sunt în stare să îmi cumpăr un tricou și niște pantaloni. Singurul criteriu e să fie comozi, iar la pantofi de adaugă și cel al materialului din care sunt făcuți. Țin să fie de piele. Să le asortez?!!...ce e aia?, cu ce se mănâncă? Tricoul e tricou, cămașa e cămașa, pantalonul e pantalon. Nici culorile și asortarea lor nu e elementul meu forte. Asta e. Din punctul acesta de vedere sunt depășit.


Când trebuie să plecăm undeva, eu și soția mea, îmi găsesc totul așezat pe pat ca pentru copii mici care nu știu ce să își ia din șifonier. De fapt, sunt nevoit să recunosc că și odorul meu de 5 ani se pricepe mai bine ca mine. Dar în ciuda acestor imperfecțiuni îmi amintesc de un moment important din viața mea de care am fost impresionat. 

Am și eu o pasiune: fotografia. Nu mă dezlipesc de aparatul meu niciunde și nicicând. Nu se știe niciodată când ai nevoie de ochiul magic. Așadar mă gândeam de foarte mult timp să fac o ședință foto cu soția mea. Este femeia care mi-a fost alături mereu, este inspirația mea, este femeia puternică care se află în spatele meu. Știe ce vreau dar mai ales știe ce pot, chiar mai bine decât mine, uneori.

Stând la taclale punem la punct toate detaliile ședinței foto. Stabilim o ținută vintage, găsisem chiar și un spațiu, perfect, zic eu, pentru această temă. Pentru că totul trebuia să se întâmple după serviciu plecăm fiecare în drumul nostru și ne întâlnim la ora și locul stabilit. 

jolidonPentru prima dată prin ochiul obiectivului, am dat atenție tuturor detaliilor. Mi se confirmase încă o dată că am o soție superbă. Rochia neagră, pe talie și foarte evazată în partea de jos îi scotea silueta în evidență. Pantofii cu toc lăsau să se vadă glezna subțire și îi făceau picioarele foarte lungi. Bijuteriile finuțe dar elegante nu îi eclipsau cu nimic frumusețea și eleganța. Era senzuală, cochetă și reușise să retrezească în mine emoțiile unui adolescent aflat la prima întâlnire. Pentru că îmi doream să depășim puțin limitele, am reușit în cele din urmă să aflu ce se ascunde sub rochie. Purta lenjerie Jolidon. O cumpărase special pentru această ședință. Era din gama Passion Garden. Era din dantelă neagră iar câteva cristale, ca accesoriu îi dădeau strălucire. Sutienul dantelat lăsa să se întrevadă atât cât să trezească imaginația și interesul oricărui bărbat. Era sexi fără a fi vulgară. Pielea albă și fină ca mătasea a muzei mele o punea și mai bine în evidență. Eram vrăjit. Vrăjit pentru a nu știu câta oară de cea care de ani de zile îmi este alături. Încă vreo două, trei cadre și ședința se sfârșise. Era un succes.

Ajuns acasă prelucrez fotografiile și nu m-am putut abține să nu printez câteva. Deschid mail-ul și văd și o invitație la un concurs de artă fotografică cu tema Femeia Vintage. Fără să îmi anunț iubita trimit câteva fotografii. Pentru a nu știu câta oară, mă ajutase și de această dată să ies în evidență. Pe lângă faptul că mi-au fost selectate 2 fotografii, am mai câștigat și locul întâi.

Pentru că ardeam de nerăbdare să îi dau vestea, în acea seară o învit în oraș. Am deschis subiectul despre ședința  foto. Discutam despre locație, ținută, bijuterii. Mă uimeam și pe mine de cât de multe elemente remarcasem. Când am prins momentul potrivit i-am spus de surpriza mea. Totul fusese primit cu o mare uimire dar reacția ei explozivă de a mă lua în brațe și de a mă săruta au spus totul despre părerea ei.

Încă vreo câteva momente de genul acesta și cred că mă voi mai schimba în ceea ce privește moda. Sper. 

Acest articol este scris pentru SuperBlogSpring2013.