marți, 16 octombrie 2012

Bijuteria care mi-a schimbat viața

               Povestea are loc în urmă cu aproape șapte ani. Deja aveam o relație cu ea de patru ani și jumătate și hotărâsem să ne luăm viața în propriile mâine. Era cu o lună înainte de Crăciun și la o discuție în fața unei cafele stabilim data nunții, jumătatea lui octombrie anul următor. Fiindcă urma marea sărbătoare a Crăciunului mă gândesc să îi fac și o surpriză, să îi ofer inelul de logodnă. Nu știam foarte multe despre cum ar trebui să arate acesta dar știam că trebuie să fie deosebit la fel ca și ea. Începe marea căutare prin magazinele de specialitate din oraș. Ningea, era forfotă, aglomerație, toată lumea căuta cadouri pentru Moșul iar unii cărau mulțumiți câte un brad cu care să își împodobească casa. Se mai auzea și câte un câine zgribulit de frig lătrând poate poate primește și el permisiunea de a sta la căldură.

              Timpul trecea și am început să fiu puțin îngrijorat, căci nimic din ce văzusem nu mă mulțumea. Eram pe punctul de a abandona ideea de ai da inelul atunci, când ce mă gândesc?!!...ce-ar fi să caut pe net că  doar și așa petreceam ore întregi în fața calculatorului. Căutările încep. Am găsit tot felul de magazine de bijuterii. În cele din urmă dau peste un magazin cu bijuterii cu cristale, frumoase ce e drept dar prea mari pentru gustul meu. Caut cu mai multă atenție pe site și găsesc un inel finuț, cu o fundiță ce avea în mijloc o piatră. Am decis să îl cumpăr. Dau datele necesare, îl comand iar după două zile îl primesc prin curierul rapid acasă. Era într-adevăr superb, însă încep alte frământări: cum să i-l dăruiesc într-un mod cât mai original. Îmi pun mintea la contribuție. Mi-am imaginat să i-l dau într-un trandafir, sau să o invit la o cofetărie și să îl rog pe chelner să îl pună pe prăjitură, sau să îl pun în paharul de șampanie, însă toate aceste variante nu erau deloc originale. Las totul în voia Domnului. O să îmi vină mie vreo idee grozavă!!!...
                 Vine și dimineața Crăciunului. Cu o zi înainte am stabilit să mergem la biserică a doua zi și apoi la un restaurant. M-am gândit că sigur voi găsi eu momentul să îi dau inelul. Surpriza avea să fie mare pentru ea, în special că sub brad ii pusesem un lănțișor cu o inimioară cu cristale special cumpărat ca să o deruteze și sigur nu se mai aștepta să primească altceva.
                   În drum spre biserică mi-a spus ca i-ar fi plăcut să îi dau inelul de logodnă de Crăciun. Nu spun nimic, însă în sinea mea zâmbesc, nici nu știa ce îi pregătisem. Ajungem la biserică, stăm la slujbă și la un moment dat scot inelul din buzunar și i-l pun pe deget. Nu se aștepta, emoțiile erau mari. Pentru câteva momente biserica căpătase dimensiuni suprarealiste, mulțimea de oameni dispăruse, eram numai noi doi și iubirea noastră. Am știut că acel moment e unic iar în fața lui Dumnezeu ne-am unit destinele încă din acele clipe. Până atunci nu am realizat că acel inel era bijuteria care îmi va schimba viața, care va da un nou sens.
                 Între timp am terminat facultatea și masteratul(ceea ce nu aș fi reușit fără ajutorul soției mele), lucrez ca inginer( și nu ca electrician ca până atunci) dar cel mai important este că am doi copii superbi, două diamante, pe care le port zilnic în sufletul meu. Uitându-mă la familia mea și gândindu-mă la trecut îmi dau seama că o simplă bijuterie și o decizie bună luată la momentul potrivit mi-au schimbat viața pentru totdeauna, în cel mai bun și frumos mod cu putință.
                                                                                     Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012.
              

Niciun comentariu: